duminică, 20 octombrie 2013

Despre uitucul de ieri


Ieri a fost o zi grea. Intotdeauna e greu sa te duci la munca sambata. Parca stai ca pe ghimpi, pentru ca vrei sa scapi mai repede, sa te duci acasa, sa ai un weekend normal, ca majoritatea oamenilor.

Mai cu seriozitate, mai cu nervi, mai cu zambete, mai cu munca data peste ochi, mai cu obligativitate, in cele din urma am reusit sa izbavim ziua de munca, undeva pe la ora 3 jumate'.
 Apoi am plecat spre casa. Toata lumea lucreaza departe de casa, desi nu avem toti casele in acelasi loc, sau aceeasi localitate, cum vrei.

Ajuns in fata blocului in care locuiesc, dau sa scot cheia din buzunar. Nu e. Verific toata buzunarele, inclusiv pe cele alea ruscacului, si tot nu e. Cerul cade pe mine. Realizez ca nu am cheie si nu pot intra in casa. Ce ma fac ? Nu stiu ce sa ma fac pe moment, dar nu ma pierd. Era fix lucrul de care nu aveam nevoie sa se intample, mai ales ca eram obosit si aveam de gand sa ma opresc fix in canapeaua din sufragerie, sa ma intind putin in fata televizorului.

In cele din urma mi s-a aprins beculetul si am gasit singura solutie existenta. Am sunat la tara, unde erau parintii mei. Rezolvam. O cheie va sosi la mine, dar mai intai trebuie sa astept. Grea asteptare... Am stat aproape o ora intr-o statie de autobuz din apropierea cartierului meu. Cheia urma sa vina drept pasager intr-o masina de ocazie, pe sistemul "ia-ma nene"/"hai nene sa te iau". 

Ora mea de asteptare a fost tare grea si plictisitoare. In tot acest timp, tot ce am facut a fost sa stau pe o banca destul de putin confortabila, si sa ma uit in fata, unde puteam sa vad in stanga o casa de pariuri, in dreapta o patiserie, iar intre ele o constructie neterminata. Blocurile din jur nu le mai punem la socoteala. Constructia neterminata este o structura in cadre de beton arman, cu stalpi cilindrici. M-am intrebat de ceva ori care este diferenta dintre stalpii cilindrici si cei dreptunghiulari, dar nu am gasit raspunsul nici pana in ziua de azi. Nu stiu, cu toate ca ar trebui sa stiu. N-ar trebui sa ma mai intreb, ci sa intreb. Tind sa cred ca nu e decat o chestiune arhitecturala. 

Ma uitam aiurea pe strada si pot sa spun ca se observa fara doar si poate ca e sambata, asa cum se observa si in dimineata asta ca e duminica. Totul se intampla cu viteza redusa. Putini oameni se perindau prin jur. Ma simteam destul de amarat, dar nu am fost cel mai trist din peisaj. In fata mea, peste drum, se afla un barbat destul de in varsta, care vindea tichete de Bingo. M-am uitat la el si nu mi-a placut deloc imaginea. Parea trist. Mi se pare o ocupatie destul de grea pentru un batran, sa stai toata ziua pe un scaun, in aer liber, sa vinzi bilete de Bingo pe, probabil un salariu destul de mic. Tot atunci m-am gandit ca acestea sunt cele mai urate locuri de munca. Ma refer la locurile de munca in care ai mult de stat degeaba. Cand stai degeaba te plictisesti teribil si timpul trece foarte greu. 
Doar tinerii din ziua de azi s-ar mai preta la un astfel de job, pentru ca ei si-ar mai putea face de lucru cu un smartphone, o carte sau mai stiu eu ce... tinerii gasesc, sunt inventivi, mare parte din ei. 

In fine, pana sa ma stresez prea tare cu aceste ganduri, mi-a sosit cheia si am tulit-o acasa...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Bine ai venit la sectiunea de comentarii . De-abia astept sa citesc mesajul tau !