miercuri, 10 decembrie 2014

Cateva idei de cadouri si posibili destinatari


1.Rama foto cu carlig pentru agatat - as cumpara-o pentru mine ; mi-as pune sensul in ea si uite asa mi-as agata haina cu mai mare placere.

2. Masina de cusut - pentru mame si bunici. Eu as alege intotdeauna firma Singer.

3. Cutie pentru ceai - foarte faina ; are 6 compartimente si e construita din lemn negru ; imi place mult. As lua-o pentru iubita mea, dar mi-am luat-o pentru mine. Am si o explicatie, dar nu sunt dispus sa v-o ofer.

4. Turnul vesel - un joc de baut, pentru adulti. Am si eu acest joc acasa, doar ca nu e de baut. L-am luat din Kaufland si are piesele din plastic, nu din lemn. Si nu are pahare cum e cel din link, pentru ca nu e de baut, e just for fun. Desigur, poate fi transformat. Regula jocului e simpla : cu piesele se construieste un turn, apoi ideea e sa iei cate o piesa de jos si s-o duci sus, cu o singura mana. In acest fel, rezistenta turnului slabeste cu fiecare mutare. Cel care strica turnul incercand sa scoata sau sa aseze o piesa, pierde. In varianta de baut, cel care pierde trebuie sa bea.

5. Pix magic Roller FriXion LX - pentru cei care au nevoie de utilitatea pe care o oferta, si vor in acelasi timp calitate, stil si culoare.

6. Puzzle 3D radiocomandat - pentru copiii care au parintii la indemana sau pentru parinti care sunt dispusi sa fie la indemana copiilor.

7. Lopata pentru zapada - pentru mine, desi as putea spune ca n-am mare nevoie de ea. Anul trecut am facut deszapezirea purtand in masina o lopata din cele doua cu care am venit de la Turnu. Lucram la Gratia si la un moment dat, spre sfarsitul lucrarii, a trebuit sa ma mut cu o echipa de muncitori intr-un alt santier : Turnu Magurele, reabilitare si modernizare strazi. Am ajuns din vechiul in noul santier aproape cu mana goala, nu mai conteaza din ce motive. Ideea e ca aveam prea putine scule pentru a putea lucra cat de cat, asa cum imi doream eu. Niciodata n-am reusit sa fac lucrurile exact asa cum am vrut eu, dar poate ca timpul nu este pierdut, poate ca va veni si acea zi. Revin la perioada Turnu si va spun ca la inceput, in primele zile, nu aveam nici macar lopeti cate mi-ar fi trebuit. Aveam cinci oameni pe doua lopeti. M-am dus sa cer la magazie, dar pentru ca s-au miscat destul de incet, m-am enervat si m-am dus la magazin si am cumparat doua lopeti si le-am dat oamenilor. Imi amintesc si acum cum aratau. Erau negre, cu cozi galbene, lacuite. Cozile erau dintr-un material moale, usor. Era o placere sa lucrezi cu ele, dar nu erau potrivite pentru maniera destul de salbatica de-a munci a unora dintre oamenii mei, ceea ce a facut ca in mainile lor aceste cozi usoare sa nu dureze mult. Le-am schimbat cozile cu unele mai tari si mai grele, si totul a decurs bine. Cand s-a incheiat santierul, le-am luat acasa si le-am aruncat pe balcon. La scurt timp a venit zapada. Una din cele doua lopeti s-a dovedit a fi foarte utila pentru ca m-a ajutat sa scot masina din parcare cel putin o data pe zi, in acea perioada.
Cred insa ca o lopata pentru zapada ar fi mai eficienta intr-o eventuala iarna grea.

Observati va rog ce de treaba sunt : am inceput cu mine si am terminat tot cu mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Bine ai venit la sectiunea de comentarii . De-abia astept sa citesc mesajul tau !