miercuri, 3 decembrie 2014

Octavian Paler : Viata nu e o opera de arta

Citez:

"Viata nu e o opera de arta. E, mai degraba, un bazar in care gasesti de toate, inclusiv nimicuri.
De altfel, nu stiu cum ar arata o viata care ar vrea sa fie o opera de arta. In acest bazar care leaga o nastere de o moarte si in care unii au mai mult noroc, altii mai putin, eu am fost ceea ce se cheama un visator. M-as putea compara, eventual, cu o mica uzina de visuri. Numai ca visurile mele n-au avut ambitii practice. Si au fost, cele mai mult, ori prea cuminti, ori prea naive. Am visat lucruri imposibile, dar nu marete : sa ajung la Polul Nor, sa aflu secretul secretelor dintr-o carte a regelui Solomon, pe care n-a vazut-o nimeni, sau sa devin 'om de lume'.

Mai ales 'om de lume' mi-am dorit, cu staruinta, sa devin, desi n-am avut harul necesar pentru asta. Cei care poseda harul farmecului in societate nu stiu cat de penibile sunt eforturile de a-l suplini. Eu am reusit sa fac din ele chiar o drama.

Mi-am zis mereu ca explicatia neputintei de a deveni 'om de lume' se afla in faptul ca nu m-am cizelat la timp, numi-am dat osteneala sa-mi insusesc unele deprinderi care tin de civilizatie, deci se pot invata. In realitate, cauza e mai adanca, probabil. Nu e suficient sa cunosti ce vin se potriveste la o anumita mancare sau ce flori se cade sa daruiesti in functie de situatie. Exista in mine ceva needucabil, cred. Un amestec de tristete, lipsa de umor, stangacie si rigiditate m-a condamnat sa vad in 'mondenitati' un chin, o corvoada, o suferinta, desi, in singuratate, am tanjit mereu dupa ele.

Ar fi trebuit sa-mi dau seama din capul locului, poate, ca ma straduiam in zadar. La petrecerile pe care n-am avut inteligenta sau prevederea sa le ocolesc, ma miscam ca un elefant printre portelanuri, cum m-am ironizat eu insumi. Vorbeam fie prea tare, ca orice timid care tine sa demonstreze ca nu e timid, fie prea serios, iar ma facea si mai neindemanatec, si mai greoi. Nestapanind arta suetelor, imi era groaza ca plictisesc, ca stric cheful celorlalti. Si reuseam sa ma inhib atat de bine incat nu mai gaseam tonul nimerit, firesc, in discutii.
...................................................................................................................................................................
Nu-mi place s-o recunosc, dar au existat momente in care as fi dat orice pentru a fi mai dezinvolt, mai relaxat, in lume. Si mi-a fost foarte greu sa ma resemnez cu regrete.
...................................................................................................................................................................
Nu stiu decat de la altii ce este solidaritatea unui grup, nu m-am priceput sa-mi fac prieteni (exceptiile nu sunt meritul meu) si m-as gasi in mare dificultate daca as avea nevoie in miez de noapte sa apelez la cineva."

Inchei citatul. Octavian Paler, Desertul pentru totdeauna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Bine ai venit la sectiunea de comentarii . De-abia astept sa citesc mesajul tau !