sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Calatorie in tandem

Era frumoasa... Am ales-o.. cu toate ca era un pic cam mica pentru mine. Nu stiu daca a fost dragoste la prima vedere, dar dragoste sigur a fost.

Mi-am pierdut capul inca din prima clipa cand am vazut-o. Nu va mai spun cum a fost cand am atins-o...era sa-mi pierd serviciul din cauza ei.

Am incercat sa nu ma hazardez, dar nu prea am reusit. N-a fost usor, dar asa sunt frumoasele. Niciodata nu e usor cu ele, pentru ca sunt capricioase. Frumoasele capricioase... suna bine.

Stii cum iti dai seama cand ceva nu e un simplu ceva, ci un ceva mai special, mai profund ? E simplu, te transformi. De regula devii un tu mai bun, mai complet, mai vibrant.

Sunt comod. Imi place destul de mult zona de confort. Cu greu ies din aceasta stare, dar cu ea n-am stat prea mult pe ganduri. M-am transformat fara sa vreau, fara sa mi se ceara. Am devenit un adevarat aventurier. Cuvantul e cam mare, dar comparativ cu zona de confort, e destul de fair.

A fost o calatorie frumoasa. Acel gen de calatorie care imi aminteste ca rezultatul final este mai putin important decat calatoria in sine. Calatoria este rasplata, si mi se pare atat de firesc sa fie asa, incat nu concep c-ar putea fi altfel.

Poate nu intelegi faza cu calatoria. Daca intr-adevar nu intelegi, am o mica comparatie, spun eu, edificatoare. Scenariul e simplu. Ai in fata o farfurie cu mancare foarte buna. Mananci si asta iti provoaca placere. O savurezi. Fiecare inghititura este o incantare. Dupa ce termini de mancat, te simti satul. E un sentiment destul de bun si acesta, pentru ca ti-ai potolit foamea. Acum te intreb : Ce ti-a placut mai mult ? Sa mananci, sa savurezi mancarea, sau senzatia de final, de saturare ? In mod normal, vei alege placerea gustului, adica drumul prin care ai ajuns la saturare.  Asadar, calatoria este rasplata.

Desigur, in viata adevarata lucrurile pot sta putin altfel, insa esenta ramane aceeasi. Rezultatul final conteaza si el, dar cel mai important este sa incerci sa ajungi frumos la el, sa-ti faca placere sa parcurgi drumul.

Viata in esenta individuala este o calatorie fara sfarsit. Viata in tandem conditioneaza infinitatea ; o plaseaza printre posibilitati, dar nu o garanteaza.

Am cautat perfectiunea si asta a facut ca drumurile noastre sa se desparta. Pentru ca perfectiunea nu exista decat in basme...iar noi traim in realitate.

Eu continui, ea continua, insa din noi n-a mai ramas decat praf de stele, cu care voi visa pe mai departe, la o alta frumusete.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Bine ai venit la sectiunea de comentarii . De-abia astept sa citesc mesajul tau !