sâmbătă, 7 februarie 2015

Adevar si provocare

Toate sunt adevarate. Si bunele...si relele. Si tot mai adevarat e faptul ca ti-ai dori ca relele sa fie doar un vis urat, din care sa te poti trezi intr-o clipita sau mai multe, si sa-ti poti spune ca esti in regula, esti bine, esti acolo unde trebuie, a fost doar un vis si va fi bine. 

Dar nu prea se intampla asa... si din cand in cand, primesti lectii, sau bucatele dintr-o lectie interminabila. Pentru ca viata este o lectie fara sfarsit. O alergatura pentru un ideal de neatins. 

Vrem sa acumulam, si limita pe care ne-o impunem, se afla intr-o continua expansiune, fara sa ne lase sa ne bucaram prea mult, de ce-i lasat frumos de la Dumnezeu : pamantul, apa, animalele, oamenii. 

Suntem orbiti de ideea de acumulare. Si nu ne permitem sa ne relaxam, desi ar trebui. Alergam, si o facem de cele mai multe ori, fara adresa. 

Am putea sa distingem esentialul chiar si cu ochii-nchisi, cu o singura conditie: sa ne acordam ragazul de a face incet si bine, corect si drept. Sa incercam sa castigam acolo unde nu e nimic de pierdut, si sa nu pierdem acolo unde este numai de castigat. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Bine ai venit la sectiunea de comentarii . De-abia astept sa citesc mesajul tau !