joi, 5 februarie 2015

Am fost zgarcit sau am fost onest ?

Astazi, la munca, mai spre sfarsitul programului, i-am scris iubitei mele: am pofta de-o prajitura. Mi-a zis ca si ea ar avea. Apoi am plecat de la munca. La plecare, colega noastra, totodata prietena si viitoare nasa, ne-a invit la o carne cu mujdei si cartofi. Am zis ok,venim. Mi-am dus fata acasa si i-am spus ca voi lua eu prajituri, sa mergem noi cu desertul.

Ca sa nu se supere nimeni, recunosc ca i-am cerut si bani pentru prajituri, pentru ca nu mai aveam decat zece lei in portofel. Am plecat si m-am oprit la magazinul de prajituri. Nu e cofetarie, e un fel de n-ar mai fi. Poti sa mananci de toate acolo.

Cand sa intru in magazin, un pusti mi-a cersit un leu. I-am zis ca nu am. Aveam, dar n-am vrut sa-i dau. M-am gandit un pic la situatia lui cat timp am ajuns sa cer prajiturile. Apoi am iesit si el era tot acolo, cu aceeasi practica. De data asta am fost mai sincer cu el, nu l-am mai mintit. I-am zis in schimb: Pustiule, nu pot sa-ti dau. Uita-te la tine, esti un om de nota zece. Trebuie sa muncesti pentru banii tai, asa cum fac si eu pentru ai mei. Ce te retine ? Mi-a spus ca el a incercat, dar ca e prea mic pentru munca. Trebuie totusi sa faci ceva, ai tot ce-ti trebuie, nu trebuie sa te injosesti cerand bani. Nu ti-e rusine sa ceri bani ? Du-te si munceste cu ziua, cere de munca, in loc sa ceri bani gratuit, si sunt convins ca vei avea mai mult succes. Nu pot sa-ti dau, asta e.

Am pornit masina si am plecat cu o mica urma de regret, dar nu pentru ca nu i-am dat bani, ci pentru ca nu am reusit sa fac mai mult pentru el. Mi-ar fi placut sa fiu eu cel care ii da de munca, si-i rasplateste acea munca cu mai mult de un leu. Dar cine stie daca ar fi fost dispus cu adevarat la asa ceva. Restul e istorie, o istorie cel putin buna, daca nu fericita, cu prajituri, carne, mujdei, cartofi, bere si tigari. Si un tren de neoprit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Bine ai venit la sectiunea de comentarii . De-abia astept sa citesc mesajul tau !