vineri, 6 februarie 2015

Singura mea aventura cu bicicleta de pana acum

Intrebare : Ce faci cand te duci in Bucuresti ? Raspuns : inainte de toate, s-ar putea sa ma ratacesc.

Intr-o zi am fost in Bucuresti sa ma fac ignifugator. M-am facut, cu o frumoasa nota maxima - insa asta chiar nu-i un motiv de lauda, pentru ca testarea a fost destul de usoara.

Dupa ce m-am calificat, am iesit in oras cu gandul de a-mi cumpara bicicleta. Zis si facut. Timp era berechet, si bine ca a fost asa, ca la cat de tare m-am ratacit, riscam sa ratez si ultimul tren spre casa. Am plecat spre Decathlon-ul din Militari, pentru ca era singurul la care stiam sa ajung.

Cel mai scurt drum e acela pe care il stii, chiar daca insumeaza vreo ora jumate.

Ajuns in magazinul cu pricina, care by the way, e minunat daca ai si ceva banuti in portofel, mi-am pus mapa intr-un cos cu niste accesorii, dupa care am inceput testarea catorva biciclete. Daca nu stiti, lucru fain la Decathlon e ca ai voie sa testezi bicicletele, acolo inauntru, in magazin. Si poti sa joci si tenis de masa daca vrei si ai cu cine, sau sa testezi orice alt articol care poate fi testat. Dupa cateva teste, am ales ceea ce intuiam ca o sa aleg, un Rockrider 5.1, o bicicleta nici prea scumpa, nici prea ieftina, nici prea proasta, nici prea buna. O bicicleta destul de decenta zic eu, care arata cam asa



Pe langa asta, am mai luat un rucsac mic dar dragut, un antifurt si un set de chei, stil briceag multifunctional. 

Apoi am facut o mare tampenie, dar inainte sa-mi dau seama de ea, am inceput ceva cel putin la fel de grandios, si anume aventura de-a ajunge calare pe bicicleta la gara de nord, pentru ca alta optiune de transport a bicicletei nu aveam. 

Tipul de la Decathlon mi-a zis ca-i relativ simplu de ajuns cu bicicleta pana la gara, si chiar asa era, daca nu ma rataceam eu. Trebuia sa merg drept, sa trec de Dambovita, dupa care trebuia sa fac stanga, la un moment dat. Momentul dat s-a lasat asteptat, iar eu am mers mult si bine inainte, pana la Intercontinental, cand mi-am dat seama ca nu sunt bine si am decis sa ma intorc inapoi, pana la Calea Victoriei, dupa care trebuia sa fac dreapta, dupa spusele unui biciclist pe care l-am intrebat ce si cum. 
Desigur, nu mi-a iesit nici de aceasta data. M-am invartit ca bezmeticul, dupa care m-am uitat la ceas, si vazand ca mai am destul de putin timp, m-am decis sa ma intorc iar pe Victoriei si de aceasta data sa intreb mai multi trecatori, pana imi spune cineva in asa fel incat sa inteleg. N-am apucat sa ajung la Victoriei, ca un nene imi da surprinzatoarea veste ca eu veneam de fapt, dinspre gara. Ma ratacisem la nici 200 de metri de ea. Aproape ca se vedea cu ochii, de acolo de unde ma hotarasem sa ma intorc. Am gasit-o de aceasta data, mi-am luat bilet, si apoi am asteptat linistit trenul. 

Am avut ceva de asteptat, dar in cele din urma am pornit la drum. Si am stat eu linistit, pana pe la jumatatea drumului, cand nu stiu ce a facut sa-mi amintesc, dar mi-am amintit de acea mare tampenie, pe care am pomenit-o la inceput. Mi-am amintit ca eu aveam o mapa, iar mapa nu mai era cu mine, ci ramasese in Decathlon. In acel moment a cazut cerul pe mine, pentru ca pe langa multe acte personale, in original, mai aveam si doua diplome ale unui coleg, pentru care semnasem ca i le voi preda in siguranta. Primul impuls care mi-a venit a fost sa fac rost de numarul lor de telefon, sa vad daca au gasit mapa mea si daca se afla la ei, la obiecte pierdute sau ceva de genul. 

Cu ajutorul unei prietene, am facut rost de numar, dar de sunat a sunat ea, pentru ca eu eram in tren si ar fi urmat sa sun cand ajung. Am aflat de la ea ca mapa e la ei, si in acel moment am reusit sa ma linistesc, cu sperante reale ca problema se va rezolva. Ulterior s-a rezolvat, dar ar fi bine sa nu se mai repete, imi zic. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Bine ai venit la sectiunea de comentarii . De-abia astept sa citesc mesajul tau !